m-am abținut maxim să nu comentez subiectul ăsta. din două motive: nu am văzut nimic la știri despre asta (nu am tv și nici nu mă uit la știri) și pentru că aș fi prea radical și mi-ați sări în cap. dar văd că ați umplut online-ul cu subiectul ăsta. unii sunteți pro, alții contra. ca la orice altă chestie, cu toții ne împărțim în două grupuri.

îmi plac câinii, îi ador! am avut un rotweiller când eram mai mic, îl chema bic. o scurtă paranteză, toate animalele mele au avut nume din astea: bic (rotweiller), bcr (pisică luată de pe stradă), ing (pui de pisică luat de la dianei 4), nas (#nasthedog) și cine știe ce va urma. ok, am avut un rotweiller și mi-a trăit 8 ani. după ce a murit, mi-am dorit alt câine, nu pentru că nu aș fi fost atașat de bic, dar pentru că îmi plac câinii și aș vrea să am unul pentru totdeauna dacă s-ar putea. când am plecat de la ai mei și m-am mutat cu tipa cu care eram la vremea respectivă, mi-am dorit un beagle și am scris aici, și despre subiectul ăsta cu câinii vagabonzi am mai scris aici, cum am adoptat eu un cățeluș din parcul cișmigiu am scris aici. toate astea vi le-am zis ca să vedeți că nu mănânc căcat aiurea. îmi plac câinii și de aia cred că părerea mea deși te-ai aștepta să fie pentru salvarea lor, e exact invers. sunt foarte obiectiv și mă gândesc strict la siguranța noastră, a tuturor.

nu vreau să zic că toate, dar sunt ong-uri care deși teoretic ar trebui să se ocupe cu întreținerea acestor câini, folosesc banii primiți de la stat în alte scopuri și ajung să rămână fără fonduri pentru a-i mai întreține pe săracii patrupezi. într-o primă fază apelează la donații și reușesc să mai reziste cu chiu cu vai 1, 2, 3 sau poate chiar 4 luni. după care banii din donații se împuținează, banii de la stat mai durează până vor veni și așa ajung într-o situație cu 2 soluții de scăpare. cazul 1: le dai drumul pe străzi. cazul 2: îi omori sau îi lași pe ei să se omoare între ei, de foame.

bucureștiul e plin de câini pentru că: ong-urile rămân fără fonduri și le dau drumul câinilor înapoi pe stradă și pentru că oamenii care se duc să adopte un câine, îi dau drumul înapoi pe stradă. adică orice s-ar întâmpla, câinele tot acolo ajunge. și nu e vina lui. dar asta cred că înțelegem cu toții. nu e vina câinilor că ei sunt vagabonzi. el nu se poate duce la muncă, el nu se poate ridica în 2 labe și să se apuce să-și câștige existența. el tot ce poate e să se atașeze de un om, pe care și-l alege ca și stăpân, de aia și sunt toți boschetarii cu câte un câine pe lângă el. nu e vina lui că n-a mai mâncat de 2 zile. nu e vina lui că nu are un loc al lui, așa că umblă handra prin parcuri, piețe și printre blocuri. umblă după mâncare.

e vina noastră. e vina oamenilor pentru situația asta. și uite că până la urmă se întoarce împotriva noastră. ajunge nu știu ce copil să fie mușcat de un câine. și ajunge să moară. subiect numai bun pentru presă pentru că oricum ei nu voiau să vorbească despre ce se întâmplă la universitate, seară de seară. și taberele încep să arunce una în alta cu tot felul de argumente, jigniri, acuzații și mai știu eu ce. eu mă alătur taberei care cere eutanasierea câinilor vagabonzi. și cât mai repede.

uite, george damian a scris o postare pe tema acestui subiect și am aflat de acolo cum ne-au scăpat nemții de câinii vagabonzi, asta prin 1916. poate că vi se va părea crud și pe de-o parte chiar este crud, dar din păcate, este și necesar. poate că nu trebuie să mergem până într-acolo încât să îi împușcăm pe stradă, dar cu siguranță nu trebuie să ne împiedicăm în propriile picioare când vine vorba de eutanasiere. nu va zice nimeni că suntem niște monștrii și nici nu ar trebui să ne mai pese de părerea străinilor în momentul de față. și vă garantez că vom avea un scandal și mai mare atunci când victimă va fi un turist englez, francez, spaniol, italian și mai ales dacă e american. așa că, ar trebui să ne gândim bine de tot ce vrem de fapt.

mai poți merge liniștit cu copilul în parc? mai poți să te duci cu el la piață fără să-ți stea inima în loc că un câine ți-l mușcă cu tine de mână? mai poți să-l lași în spatele blocului să se joace cu prietenii lui, știind că tu când veneai de la servici ai văzut o haită de 7 câini? mai poți? eu merg cu nas prin parc, are mâine-poimâine 3 luni, e un puiuț, și tot primesc priviri urâte și azi chiar un reproș: să merg cu el în lesă chiar dacă are 3 luni, dacă nu vreau să mi-l lovească cu piciorul. să mi-l lovească pe nas al meu cu piciorul pentru că unii se fac că adoptă câini.

nu-i vreți eutanasiați? vă rog, adoptați-i. nu-i vreți eutanasiați dar nici nu puteți să-i adoptați? veniți oameni buni cu o soluție! nu doar să vă împotriviți. încetați să mai faceți asta. orice ar fi, românul trebuie să se împotrivească, dar nu vine cu o soluție. hai să vă dau eu o soluție. toții câinii vagabonzi strânși în niște centre de la marginea bucureștiului dar nu numai. pentru că sunt mult prea mulți câini și bucureștenii nu-i vor adopta pe toți. împărțiți după numărul fiecărei localități și trimiși în adăposturi de la marginea respectivelor orașe. așa, toți câinii au o șansă. fiecare câine să stea în adăpost 30 de zile. nicio zi în plus, nicio zi în minus.

cazul 1: câinele este adoptat. în urechea câinelui se implantează un cip, care atunci când este scanat să zică cine este stăpânul câinelui. dacă, câinele este găsit pe stradă fără lesă și fără stăpân în apropiere, stăpânul să primească o amendă foarte mare pentru treaba asta, iar câinele să fie dus înapoi la adăpost, pentru încă 30 de zile.

cazul 2: câinele nu este adoptat. se trece la procedura de eutanasiere.

chiar nu e ok să mergi cu frică noaptea pe străzi. avem deja atâtea pericole, dacă ne putem lipsi de unele, de ce să nu o facem? mie nu-mi place să merg cu nas în lesă și să vină un câine vagabont să-l muște. și asta pentru că e în lesă și nu se poate apăra. cu toată dragostea mea pentru câini, să dea domnu’ să nu se întâmple așa ceva pentru că îl calc în picioare!

al doilea subiect al săptămânii este desigur protestul de la universitate. eu de felul meu sunt un tip mai paranoic, cu teorii conspiratoare and shit. având în vedere că de protest se știa de ceva timp, a apărut foarte convenabil în același timp această poveste cu copilul mușcat de câine. așa cum am zis-o și mai sus, oricum nimeni nu voia sa dea pe post ce se întâmplă la universitate, așa că povestea asta a picat ca o mănușă. și andreea esca am înțeles că a început să plângă în platou. cine poate fi mai convingător dacă nu regina știrilor, andreea esca? orișicine e de vânzare, trebuie doar să îi găsești prețul. înțelege-ți voi ce-am vrut să zic.

am fost două seri la rând la protest și o să mai merg. vorbeam mai acum câteva zile cu ana despre treaba asta și deși nu i-am dat dreptate în unele privințe, trebuie să recunosc că mă deranjează o chestie. oamenii ies în stradă și protestează, stau de la 7pm până târziu spre dimineață, și în timpul ăsta, sunt unii care încearcă să facă bani pe seama lor. la colț de stradă îi vezi pe unii cum vând tricouri cu #salvatiroșiamontaă și alte chestii de genul ăsta. asta e o chestie care nu îmi place și mi-aș dori să nu o mai văd.