îmi vine din ce în ce mai greu să scriu. îmi găsesc cu ușurință cuvintele pe care să le scriu pentru ca mai apoi să șterg the whole thing într-o secundă. poate că îmi lipsește inspirația sau poate am nevoie de o muză. sau pur și simplu o palmă peste ceafă. chill dă fuck out, nu vă apucați să-mi dați palme, e doar o vorbă. dar am zis să mai încerc. pentru că aseară mi-a zis miki (nu micky) că ar trebui să mă apuc iar de scris și pentru că azi, dragoș mi-a zis același lucru. știți de ce v-am zis numele lor? nu-i cunoașteți, și chiar dacă îi cunoașteți, habar n-aveți că despre ei e vorba. e la fel ca atunci când unii dintre voi îmi povestiți de nu știu cine și îi dați un nume pe care oricum nu-l voi reține. miki și dragoș 🙂

nas

da dom’le. și m-am întors cu coada între picioare la ai mei acasă. pentru a doua oară într-un an. halal de an a fost 2013-le ăsta. lucruri bune cât să le număr pe degetele la o mână, lucruri rele cât să îți cer și mâinile tale pentru numărătoare. și cred că unii dintre voi știți deja, sunt fericit stăpân de fericit pui de labrador. îl cheamă nas și în momentul ăsta are patru luni. mă uit la el cum crește și mă înspăimânt când văd cât de mult seamănă cu mine. din foarte multe puncte de vedere. dar cel mai mult mă enervează ca e la fel de încăpățânat, ba chiar încearcă să mă întreacă. și da, am cățel, trebuie să ies cu el afară, să îl duc în parc, să se joace cu alți câini și dacă nu sunt alții, să-i arunc eu bățul. adoră bețele. în general, merg la țarcul din parcul crângași. vreau să vorbesc despre acest parc și cum îl putem păstra curat, pentru o perioadă mai lungă de timp.

cu toții ne dorim un parc mai curat. indiferent de motivul pentru care mergi în parc. cu prietena/copilul/câinele/porcul/sămânța, nu contează, toți ne dorim un parc curat. pentru asta, nu e de ajuns să avem agenți de salubritate care strâng gunoaiele o jumătate de zi. nu, nu e de ajuns asta. trebuie să avem și noi grijă de asta. este locul în care te poți duce după ce ai avut o zi grea la muncă. e locul în care te poți duce să te destinzi după o zi grea la facultate sau la școală. asta zic, acolo ajung toți locuitorii crângașiului, de orice vârstă. suntem responsabili cu toții de treaba asta.

așa cum am mai zis, eu sunt stăpân de câine acum. pe lângă mizeria pe care o pot lăsa eu, acum îl am și pe nas în vizor. nu îmi place să merg prin iarbă și să am surpriza că adidașii mei albaștri sunt maronii sau verzi, depinde de ce a mâncat câinele ăla. dacă până acum, recunosc, am mai scăpat de cateva ori să strâng după ce a lasat nas în urmă, de acum înainte nu se va mai întampla. în acest sens, eu vreau să fie mai multe căsuțe cu pungi de plastic în parc. în tot parcul, nu doar în apropiere de țarc. pentru că nas nu va ști că trebuie să se abțină să-și facă nevoile până ajunge în țarc. eu am ajuns azi în țarc, să descopăr ăl mai mare rahat fix în mijlocul țarcului. lăsat acolo pentru expoziție. aveam trei variante:

• ies din țarc și mă joc cu nas în afara țarcului
• mă duc la marginea țarcului și am grijă ca atunci când mă joc cu nas să nu ajung să calc în el + avut grijă să nu intre nas cu picioarele sau eventual să se trântească în el.
• renunț la o mândrie care nu-și are locul și strâng rahatul de pe jos și mă joc liniștit cu nas

am evaluat bine opțiunile pe care le aveam și am decis. în secunda doi am fost dracu ieșit din parc 🙂 glumesc. am folosit una din punguțele pe care le am la mine (nas îmi face de multe ori surprize și cam trebuie să fiu pregătit în orice moment) și am strâns rahatul altui câine de pe jos. aici probabil unii vor zice da’ de ce să strâng eu rahatul altuia? pentru că nu-ți vor cădea mâinile dacă faci asta, o să stai în curățenie, te poate vedea altul și puterea exemplului va funcționa, nu trebuie să părăsești țarcul și nici nu mai stai cu grijă că poate ți se mânjește cățelul de căcat.

acum treaba e următoarea. chestia asta cu cutiile cu saci de plastic, mai multe coșuri de gunoi și altele, trebuie cerute primăriei de sector. zic bine? eu nu știu exact dar dacă aflu, am de gând să fac ceva în această privință. că dacă mă duc la paznicul din parc să-i cer să facă ceva, el n-are nicio treabă, abia dacă știe bine ce trebuie să facă acolo. așadar, aștept de la voi cei care aveți sfaturi și știți încotro să mă îndrumați, să o faceți. și de la voi, locuitorii crângașiului, aștept să devenim mai educați și mai civilizați, împreună. aștept să vă spuneți și voi nemulțumirile sau mulțumirile față de acest cartier.

aceste nemulțumiri trebuie spuse și spuse cui trebuie.

update:

după ce i-am trimis un mesaj primarului sectorului 6, rareș mănescu în legătură cu cele discutate mai sus, la nici două ore, am primit răspuns din partea dânsului. vedeți poza atașată: