precum marii savanți, precum marii inventatori, precum ăi mai șmecheri dintre descoperitorii de treburi mișto, am descoperit cum te poți îndrăgosti de o persoană de sex opus. totul mega simplu, în doar 5 pași. am tot stat și m-am gândit dacă să scriu pe blog despre treaba asta sau să mă apuc de scris o carte. desigur, cartea ar fi avut același titlu: cum să te îndrăgostești. în 5 pași. și ar fi avut fix numărul potrivit de pagini. cu poze. ca să fie ușor de citit și cât mai explicită.

hai nu pe bune?! chiar crezi că există un guide al modului de a te îndrăgosti? fo rrreal?! ba mai mult, de unde dracului să știu eu cum să te îndrăgostești tu în 5 pași? și cum ar fi ăia? 1. te dai jos din pat; 2. te aranjezi; 3. ieși din casă; 4. oprește o fată pe stradă; 5. răpește-o. eh, în mare, ăștia au fost pașii pe care i-a încercat personajul lui john fowles în colecționarul. dacă n-ați citit cartea, vi-o recomand. o să vă schimbe complet percepția asupra oamenilor care se uită strident la voi. dar revenind la faptul că nu ai cum să te îndrăgostești în 5 pași. nici filosoful sexului, nici bebe sexologul, nici otravă, nici ștefan bănică și nici măcar ghiță ciobanul nu vor ști să te învețe așa ceva. pentru că n-ai cum. ba mai mult, depinde și de câte ori ai fost îndrăgostit/ă în prealabil.

de ce zic asta? pentru că eu am ajuns la a 3-a oară. adică, teoretic, dacă m-aș mai îndrăgosti iar, ar fi a 3-a oară. și vorba aia, a 3-a oară e cu noroc. dar dacă nu mai e o a 3-a oară? dacă nu apuci să mai ai acel noroc? eu personal mă tem de chestia asta. am 25 de ani, am trecut prin două iubiri și văd imposibl în momentul de față, o a 3-a iubire. prima a fost prima. a fost mai lungă, a fost de cunoaștere. a fost de experiment. a fost să mă învăț. a fost bine cât a fost pentru că dacă n-ar fi fost, probabil n-aș fi ajuns aici. probabil că nici nu m-aș fi întors în țară dacă n-ar fi fost prima iubire. dar a fost bine. nu regret trecutul. am învățat din el.

a 2-a iubire. a 2-a iubire a fost chiar anul ăsta. cu început de anul trecut. a fost mai profundă. a fost mai intensă. a fost mai scurtă. dar a fost chiar mai plăcută. să nu te superi prima iubire că zic asta. dar așa a fost. așa am simțit. pentru că pentru a doua iubire, am făcut tot ce n-am știut că ar fi trebuit să fac pentru tine. pentru tine, a doua iubire, am încercat să mut munții. pentru tine, a doua iubire, am încercat de multe ori și la un moment dat am și reușit, să nu mă mai gândesc la mine, să mă gândesc la tine și la noi. pentru tine, a doua iubire, am dat tot ce-am avut mai bun în mine. și de la tine, a doua iubire, așteptam același lucru. așteptam atenție, așteptam dăruire, așteptam iubire, te așteptam pe tine. mai ții tu minte, cum te așteptam cuminte, în fiecare seară, acasă, pe tine? mă potolisem și eram cuminte, pentru tine, a doua iubire.

dar s-a dus și a doua iubire. pentru că așa se întâmplă, băieții buni întotdeauna sunt luați de proști. și acești proști, la un moment dat, după ce suferă ca proștii și își pierd o lungă vreme plângându-și de milă, aleg să facă unul din două lucruri. 1. să devină niște bulangii. să devină acei băieți jegoși care se poartă nașpa cu toate fetele. acei băieți care își bat joc  de toate și nu au pic de scrupule. devin acei băieți care jonglează cu 2-3-4 tipe pe săptămână, ca la sfârșitul săptămânii să le scuipe-n gură pe toate și să treacă la altele. acei băieți după care, pentru că vedeți că nu vă dau atenția pe care o merițați, deveniți obsedate de ei și ați face orice ca să le câștigați atenția. dar ei doar își bat joc de voi. pentru că au fost arși o dată. a doua oară nu se va mai întâmpla așa ușor. și ca să fiu sincer, pe undeva, băieții cam au dreptate. au tot dreptul să se poarte așa. au tot dreptul să calce pe câteva cadavre. pentru ce au pățit.

sau alții, cum ar fi și cazul meu, aleg să facă al doilea lucru. și ajung să fie singuri. te întrebi probabil care e al doilea lucru nu? ei bine, ajung să nu mai aibă încredere. de cele mai multe ori în nimeni. deloc. ajung să nu se mai poată atașa de o fată prea mult pentru că le este frică. ajung să caute nod în papură fiecărei fete, doar pentru că îi este frică să nu cumva să mai ajungă la sapă de lemn. ajung să se închidă în ei, să se macine pe interior, să încerce să se convingă că singurele persoane în care mai pot avea încredere, sunt chiar ei. așa cum ți-am zis și mai sus, pe acest al doilea lucru am decis să-l fac eu. da, ăsta e cazul meu. da, eu sunt cel care nu mai poate avea încredere în nimeni. cel puțin nu atâta încredere încât să o mai las pe ea să se apropie prea mult de mine. da, eu sunt cel care nu mai poate avea încredere în nimeni. dar ce mă fac atunci când ajung să nu mai am încredere nici în mine? atunci când nu mai am încredere în hotărârile mele, în rațiunea mea, în deciziile mele? ce fac atunci? acum vreo 2-3 ani, o ucrainiancă cu care mă combinasem când eram în state, mi-a zis o vorbă care și acum mă urmărește: ‘radu, you’ll end up alone’. la un an după acea fază, am fost să o vizitez în polonia, unde studia. când a venit la aeroport să mă ia, primul lucru pe care mi l-a zis a fost: ‘eee, forever alone, how was your flight?’ da. vorbe care mă urmăresc. nu vreau să fiu așa. nu vreau să nu pot avea încredere într-o fată. eu vreau să mă reîndrăgostesc. eu vreau să mă culc cu gândul la ea și să mă trezesc lângă ea. eu vreau o ea, care atunci când îmi zâmbește, să mă îndrăgostesc tot mai mult de ea. eu vreau o ea care atunci când simt că se apropie ora și că mă apropii de locul de întâlnire, inima să-mi bată nebunește înăuntru.

dar îmi este frică. îmi e frică să nu sfârșesc singur. și de ce îți este frică, de aia nu scapi.