de ce îi e frică bucureșteanului?


sunt atâtea lucruri nașpa care se întâmplă în bucurești, sunt atâtea lucruri nașpa care ar putea fi oprite dacă locuitorii bucureștiului ar fi mai responsabili. de ce îi e frică bucureșteanului? de responsabilitate? de implicare? sau de un cuțit în abdomen, venit de te miri unde? să fie frica de imprevizibil?

acum câteva săptămâni, o jurnalistă a fost violată în centrul capitalei, în mijlocul zilei. prime time, rush hour, poți să-i zici cum vrei. eu îi zic multă lume, puțini oameni. subiectul deja nu mai este ceva de actualitate, a făcut puțină rumoare atunci, lumea a trecut mai departe, la fel cum au trecut și oamenii din ziua aceea, au trecut nepăsători pe lângă fata care le făcea semne să intervină. le făcea semne pentru că fusese amenințată că îi vor fi scoși ochii dacă scoate un cuvânt. și a fost târâtă 2-3 km. nu ai cum să zici că ai mers 2-3 km și nu s-a găsit măcar un om! nu ai cum să zici asta la ora 16:00. e imposibil. eu și dacă mă duc pe o străduță întunecată, să mă piș,  la ora 1 noaptea și tot apare unul care-mi strică tot flow-ul și trebuie să mai aștept. darămite la ora 16. și nu intervine nimeni. nu se gândește nimeni că poate totuși ‘cearta aia de cuplu’ nu e chiar o ceartă. pentru că așa se gândește lumea când vede un băiat și-o fată certânduse. ‘lasă-i să se certe, de ce mă bag eu în business-ul lor?’. oameni buni, atunci când îi vedeți pe unii că se ceartă, nu aștepta să apară un polițist la fața locului pentru a face ordine. ordine publică poți face și tu și eu, fără să avem vreun grad anume, e de ajuns acela de om. nu aștepta să ajungi acasă și să vezi la știri ca azi, ai trecut pe lângă un cuplu care se certa, care de fapt nu era un cuplu ci un tip care o agresa pe o tipă pe care în cele din urmă a și violat-o. am uitat să fim oameni? gândește-te bine, ce a pățit tipa aia, poate la fel,de ușor să pățească a ta mamă, prietenă, soție, fată, soră, vecină, colegă sau mai știu eu ce. nu ți-ar plăcea ca cineva să aibă destul sânge în coaie și să intervină pentru a o salva? sau vrei să fie tratată cu aceeași indiferență cu care ai tratat tu situația? îți recomand și articolul ăsta.

îți recomand să asculți emisiunea asta cu moise guran:

și îți mai recomand să te uiți la filmulețul ăsta:

dragă locuitorule al bucureștiului, încetează să-ți mai fie frică să intervii. încetează să mai fii atât de indiferent să intervii. nu te gândi că ‘nu mă bag eu, am prea multe pe cap, abia ce am ieșit de la birou, las că o se calmeze sau poate intervine altcineva care are mai mult timp liber’. nu! gândești greșit, abia dacă gândești! că așa zice și ăla din urma ta care a văzut că nu ai intervenit, la fel zice și cel din urma celui din urma ta și tot așa. de ce să nu fii tu diferit? intervin-o. cele 5 minute pe care le pierzi făcând asta, pot salva viața cuiva, pot face multe. ignoranța, indiferența, nepăsarea, astea nu fac nimic. nici pentru tine, nici pentru cei din jurul tău.

să vă povestesc o chestie. dar de fapt, să recunosc ceva întâi: nici eu nu prea mă băgam până acum, de cele mai multe ori mi-am văzut de treaba mea. am schimbat asta la mine. revenind la chestie: după toată povestea aia, m-am hotărât că nu vreau să mai fiu așa. și am pus imediat în aplicare. eram în stația de tramvai de la piața gemeni, eram cu nas și așteptam să vină tramvaiul. în fața mea, un țigan la vreo 30 de ani, își termină de băut apa și aruncă sticla pe iarbă deși avea coș de gunoi la câțiva pași de el. mă duc la el, îl iau de braț și îi zic să ridice sticla și să o pună la coș pentru că e aproape. mă întreabă dacă eu strâng căcatul pe care îl face nas. scot punga din buzunar ca să îi demonstrez că eu sunt unul din acei oameni care strânge după câinele lui. o băbuță îi zice cu voce joasă că am dreptate și că ar trebui să își arunce sticla la coș. țiganul mă întreabă dacă știu cine e el. desigur, e un mare smardoi, probabil nepotul lui nicu gheară sau cămătaru, ca mai toți smardoii din bucurești. îi zic că nu știu cine e, nu mă interesează cine e și că regulile bunului simț se aplică oricui. îmi zice că a făcut nu știu câți ani de pușcărie și că nu îi este frică să mai facă. băbuța se retrage. pe ea a prins-o. îi zic că mai bine rămânea acolo pentru că nu prea are ce căuta pe stradă și îi zic iarăși să ridice sticla și să o pună la coș. îmi zice că e drogat în momentul de față și că își cheamă băieții și mă termină. îi zic că e liber să o facă, nu am de gând să plec de acolo până nu pune sticla la coș. și m-am ținut de capul lui până a făcut-o. nu e vorba de o sticlă de apă, e vorba de principiu. totul pornește de la o sticlă aruncată pe iarbă, peste care treci cu vederea. vremea nepăsării a cam trecut. trebuie să ne pese din nou, să redevenim oameni. așa că te întreb din nou: de ce îi e frică bucureșteanului? îi e frică să devină un om mai bun.

povestea cu sticla e una, sunt multe astfel de povești pe care le știți chiar voi. povestea cu violul nu e singura din păcate, dar poate deveni ultima poveste care se desfășoară în plină stradă. dacă eu te văd pe tine că te-ai luat de unul care a aruncat o sticlă de apă pe iarbă, data viitoare când voi vedea și eu așa ceva, mă voi lua de respectivul. voi acționa. pentru că am văzut la tine, am văzut că, cuiva îi pasă și nu sunt singurul.

ieri, am avut un mic accident cu bicicleta. am povestit aici. a fost nevoie să intervină tanti venită din străinătate ca să mi se facă puțină dreptate. cei care erau pe trotuar nu au scos un cuvânt și nici măcar n-au stat prea mult acolo. și-au văzut mai departe de viața lor. dar când ajung într-o situație nașpa, tare mult ar vrea să fie cineva care să intervină. eh, să fim serioși. leșină oamenii pe stradă și sunt atâția care trec nepăsători, fără să dea un telefon de 30 de secunde la 112. ne oprim doar dacă vedem sânge, să vedem show, mațe întinse pe jos. să vedem ceva mișto, să avem ce povesti.

vă rog, hai să fim oameni!

 

Ionut Alin says:

Salut,

Iti urmaresc atent post-urile de pe blog. Imi place cum scrii. Asta m-a determinat s-mi deschid si eu un Blog. Vreau sa intru si eu in comnunitatea voastra si o sa-mi postez zilnic opiniile. Am inceput deja.
Eu sunt la inceput dar sper ca vom fi prieteni pe viitor.
Eu am sa te urmaresc in continuare! Tine-o tot asa!

Cu stima,
Ionut Alin.

radu says:

de ce sa mai dureze? de ce sa nu inceapa de acum schimbarea?

ionut says:

O sa mai dureze pana va deveni bucuresteanul asa. Dar oricum, sa speram ca o sa ajungem acolo.