a fost odată ca niciodată o turmă mare de oi. și această turmă mare de oi se apuca să facă ce era la modă. turma asta mare de oi, bălane, cornute și foarte ascultătoare, făcea tot ce dicta americanul. când americanul făcea un harlem shake, făcea și turma. când americanul făcea un planking (vezi aici ce înseamnă în caz că ai ratat treaba), se apucau și oile noastre să facă planking. a făcut pharrell un clip happy, s-a apucat și oaia noastră să danseze fericită.

acum, în zilele noastre, americanul și-a turnat apă cu gheață dintr-o găleată, pe cap. și oița noastră de ce să nu facă la fel?

mi-e nu mi-a plăcut de la bun început ideea asta. de la primul filmuleț pe care l-am văzut, nu mi s-a părut ceva la care eu aș lua parte. dacă în filmulețul happy m-aș fi băgat fără nicio problemă, asta wasn’t my thing. dar am avut lista de facebook plină de oameni care au facut-o. chiar și așa, nu m-am răzgândit și am rămas tare pe poziție. a fost la un moment dat o inițiativă, dar aceea era pentru o revistă pentru care fac voluntariat (iqool). totuși, treaba a picat și nu s-a mai făcut nimic.

așa, am zis că nu mi-a plăcut, dar asta nu m-a oprit să urmăresc tot felul de filmulețe. ba al unora din lista de facebook, ba al unor vedete de pe la noi, ba al fotbaliștilor de la manchester united sau chiar și al foștilor sau actualilor președinți de stat. aș fi ipocrit să zic că unele nu m-au amuzat.

dar nu mi-am dat cu părerea până acum despre subiectul ăsta și nici nu aș fi făcut-o dacă nu vedeam reacția unora, reacție care m-a deranjat și pe mine. am citit un articol al unui blogger ploieștean azi dimineață în timp ce mă bucuram cât puteam de chiar foarte micul meu mic dejun. și îi făcea cu ou și cu oțet pe românii care au acceptat să facă treaba asta. că ei nu știu să acorde un prim ajutor, dar donează către asl. ah, e als? am rămas blocat pe asl pls. și se ia puternic de oameni, el catalogându-i hipsteri. pentru că nu-i așa? dacă nu-ți place de un ins, îl faci hipster și ai terminat povestea. că românașii care au făcut icebucketchallenge sunt aceeași care au semnat tot felul de petiții pentru câini, că au băut aperol spritz fără să fi băut vreodată un roze. și își cere scuze celor care au făcut asta pe bune și îi roagă să îi spună și lui ce entitate din românia se ocupă cu cercetarea în vederea combaterii sclerozei laterale amiotrofice. 

și poate că are dreptate. poate că sunt aceeași oameni. dar eu vreau să scot în evidență altceva. aceeași oameni care s-au bucurat la găleata asta, poate s-au bucurat și dansând pe happy. poate sunt chiar aceeași oameni care au semnat petitii peste petitii. așa și? eu nu am semnat nicio petiție, nu mai știu de ce, poate din lipsă de timp, poate din lipsă de interes, poate din lipsă de cine știe ce. dar de ce să mă iau acum de oamenii care fac asta? ok, mie mi se pare o tâmpenie să îmi torn apă cu gheață în cap. dar dacă o văd pe irina cum se distrează făcând asta, de ce să mă iau de ea și să o fac proastă așa cum a făcut blogger-ul ăsta ploieștean? dacă l-am văzut pe bush primindu-și mare găleată de apă și amuzându-se pe treaba asta, de ce să nu mă bucur și eu de experiența lui? voi ați văzut ce fericiți erau mare majoritate a oamenilor din videoclipurile românești pentru piesa happy? cum să nu te bucuri de așa ceva? de ce să critici starea de bine a altuia? lasă-l frate să se bucure cât poate, cum poate și când poate. că și-așa suntem plini de probleme și nevoi. să ne bucurăm de ce putem, când prindem. dacă mie îmi place să fac ceva, dar altuia i se pare o tâmpenie, crezi că mă va face să mă bucur mai puțin făcând acel ceva? tu stai și critici în timp ce eu mă simt bine. who is winning here?

anyway, încă o chestie de care s-a legat el: donațiile către als. din câte am înțeles, ori făceai o donație ori trebuia să-ți torni apă în cap. dacă oamenii și-au turnat apă în cap, rămânea strict la alegerea lor dacă vor să doneze sau nu. și încă o chestie care am văzut că unii au înțeles-o: nu erai obligat ca român să donezi pentru als. puteai la fel de ușor să-ți alegi o asociație de copii, un azil, un centru de animale, spitalul de copii marie curie sau chiar să-i donezi la biserică. adică să donezi la probleme actuale, ale românilor. am glumit la donația către biserică, nu au probleme cu banii 🙂

așa că dragă bloggere ploieștean, nu vreau să pară ca și cum te-aș critica, că nu am dreptul, dar ți-aș sugera să încerci și tu să vezi partea fericită în lucrurile care se întâmplă. măcar cât poți și de unde poți.

și cred că v-ați răcorit bine rău de tot cu gălețile alea, la ce călduri au fost 🙂

uite ce mi-a plăcut mie să văd

să aveți un weekend plăcut!