ești fly as fuck, până calci într-un căcat.
vă spun din propria experiență: e super mișto să ai câine. dacă până să ai câine stăteai în casă, fără planuri de făcut ceva, după ce-ți iei câine, s-a dus cu perioadele alea în care habar n-ai ce să faci. ieși cu el afară, vă plimbați cât e ziua de lungă. cunoști lume, cunoști locuri, ajungi chiar să te cunoști pe tine mai bine. toate astea la pachet cu 3kg de veselie și energie.
e mișto rău să ai câine, dar știm cu toții că atunci când ai câine, ai responsabilități. și nu mă refer la responsabilitățile alea cum că atunci când ieși de la birou, trebuie să te duci acasă să-l scoți afară. sau că trebuie să te asigură că ai întotdeauna mâncare pentru el. că trebuie să fie sănătos. nu, astea te privesc pe tine, pe el și iarăși pe tine. mâncare poți să rămâi tu fără, dar el să aibă întotdeauna. sănătos să fie, la fel ca tine. când ieși de la birou, te duci la el, pentru că te așteaptă încă de când ai plecat dimineață de acasă. apropo, nu doar anii se înmulțesc cu 7 la ei. orele la fel. așadar, pleci minim 8 ore pe zi de acasă? pentru el, alea minim 8 ore ale tale, înseamnă minim 56 de ore. adică mai bine de 2 zile. așa că poate că-l scutești că ți-a ros iar cablul de la telefon sau că ți s-a căcat fix în hol.
și dacă tot am ajuns la găsit căcat în hol, hai să încep să vorbesc de responsabilitatea aia, care nu e așa de plăcută, dar e foarte necesară să fie îndeplinită! strânsul rahatului de câine de pe jos.
te plimbi super cool prin parc, ochelarii de soare să nu se vadă că ai băgat ceva, pălăria e la locul ei, ești fly as fuck. până calci într-un căcat. și atunci începi să-l înjuri de toți sfinții pe ăla de și-a plimbat câinele, dar nu s-a sinchisit să strângă căcatul după el. și pe bună dreptate. dacă tu te-ai trezit că ai chef să te plimbi cu nasul pe sus, fără frici, fără prejudecăți, fără să-ți pese de ziua de mâine, ar trebui să poți să te plimbi și fără frica de a-l lua pe ăla mare la picioare.
până să-l am pe nas, familionul meu avea un rottweiler. nu zic că aveam eu pentru că nu prea pot să zic că am avut eu personal grijă de el. a fost cel mai bun prieten al tuturor din familie, dar mai ales al tatălui meu. și ieșeam cu el afară, se căca dulăul de dracii îl luau și nu strângeam în urma lui. bine, nici nu erau atâtea chestii cum sunt acum (vezi marile parcuri care au pus cutiuțe d-alea cu pungi de strâns), dar chiar și așa, erau câțiva oameni care strângeau. și chiar și atunci când l-am luat pe nas, tot nu știam de treaba asta, dar îmi spusese în tataie, mi-a mai spus o tipă, am văzut cum strângeau și parcă parcă ceva se lega acolo. s-a legat, s-a făcut mare nod, într-o zi când am ieșit cu nas în parc și am călcat într-un căcat de am alunecat pe jos. a fost scârbos, m-am târât puțin mai încolo și m-am descălțat. mi-am șters adidasul, am înjurat, am făcut ca toți dracii și atunci m-a lovit. eu eram la fel de țăran ca cel care a lăsat căcatul ăla acolo. și de atunci am început să strâng în urma lui nas. dacă mie nu-mi place, de ce să i-o fac eu altuia? acum, am în orice pereche de pantaloni, lungă sau scurtă, câteva pungi pitite bine în buzunar. nu-i deloc caterincă să bagi mâna în pungă și să strângi căcatul de pe jos, dar nu e deloc caterincă nici să calci într-unul.
și am observat o chestie care mă enervează. oamenii care au câini mici. d-ăia de poșetă. bichon, jewawa și alte neamuri de șoricari. n-am problemă cu rasele lor. fiecare cu gusturile lui. dar să-mi zici mie că n-are rost să strângi după al tău pentru că ‘oricum cacă 3 sâmburi de măslină‘, e jignitor. păi bagă frate sâmburii ăia cu niște brânzică și niște ceapă și fă-ți de cap. și să ai poftă. strânge dracului și ăia 3 sâmburi pentru că dacă eu calc pe ăia și mă duc în casă, ce crezi?! nu o să pută a măsline strivite.
de ce nu strânge lumea rahatul de câine
- pentru că este natural și bun pentru sol. greșit! pune în pericol solul, dar și sănătatea noastră. poți citi mai multe despre asta aici.
- au impresia că e degradant să strângi un căcat de pe jos
- și-au uitat pungile acasă
- nu vor să se care cu punga de căcat după ei
- nu este o lege sau nu știu de existența vreunei legi în această privință, așa că preferă să nu facă (apropo, e lege!)
ce putem face în privința asta
- să ai în permanență saci la tine
- să-ți scoți din cap ideea că ești singur pe pământ și că dacă tu ai trecut de el, s-a terminat povestea căcatului
- să nu mai consideri că este scârbos dacă faci asta, ci să consideri că ești un om educat, care s-a adaptat la noile standarde ale societății
- să oprești persoana care a trecut mai departe, fără să strângă în urma câinelui lui și să-i dai o pungă (am zis mai sus că trebuie să ai în permanență pungi la tine, you never know) cu care să strângă
ce au făcut alții de prin alte locuri
- la spanioli, într-un oraș la marginea madridului, autoritățile au găsit voluntari dispuși să urmărească stăpânii care nu strâng în urma câinilor lor. dacă observă vreo persoană care nu strânge, se duc la acea persoană și întreabă de numele câinelui și rasa acestuia. după ce acea persoană a plecat, aceștia strâng căcatul într-o pungă și pe urmă află cu ajutorul bazei de date a câinilor înregistrați, a cui este câinele și unde locuiește. știți ce urmează după aia?! rahatul este pus într-o pungă numită ‘proprietate pierdută‘ și trimisă printr-un curier la casa respectivului. de când s-au pus spaniolii pe treaba asta, s-a observat o reducere de 70% a rahaților lăsați în urmă.
- prin mexico city au făcut altceva. speculând disperarea oamenilor după rețele wi-fi moca, au amplasat tomberoane în care să arunci pungile cu căcat de câine. cu cât era mai grea punga, cu atât aveai mai multe minute de wi-fi moca.
e incredibil cât de mult am putut să scriu despre un subiect cum e căcatul de câine. dar am făcut asta ca să înțelegeți cât de important este să ne comportăm civilizat.
update 2020. eu de ceva timp îi cumpăr mâncare și jucării lui nas doar de pe pentruanimale.ro
haha, tare 🙂 nu tre sa le ai neaparat in buzunar, pungile. exista niste suluri de pungi bagate intr-un butoias mic care se ataseaza la lesa. asa nu uiti absolut niciodata. cand am terminat rola si mi-a fost lene sa ma duc la pethshopul unde se gasesc, am indesat niste pungi de la piata acolo. de atunci nici nu mi-am mai luat rola. reciclez toate pungutele din gospodarie. am SISTEM…l-am dezvoltat in timp 😛
haha, tare 🙂 imi place cum scrii. Nu tre sa le ai neaparat in buzunar, pungile. exista niste suluri de pungi bagate intr-un butoias mic care se ataseaza la lesa. asa nu uiti absolut niciodata. cand am terminat rola si mi-a fost lene sa ma duc la pethshopul unde se gasesc, am indesat niste pungi de la piata acolo. de atunci nici nu mi-am mai luat rola. reciclez toate pungutele din gospodarie. am SISTEM…l-am dezvoltat in timp 😛
haha, tare 🙂 imi place cum scrii. Nu tre sa le ai neaparat in buzunar, pungile. exista niste suluri de pungi bagate intr-un butoias mic care se ataseaza la lesa. asa nu uiti absolut niciodata. cand am terminat rola si mi-a fost lene sa ma duc la pethshopul unde se gasesc, am indesat niste pungi de la piata acolo. de atunci nici nu mi-am mai luat rola. reciclez toate pungutele din gospodarie. am SISTEM…l-am dezvoltat in timp 😛
Salut, și la noi “se întâmplă ceva” : http://www.strangdupacatel.ro de exemplu își propune să ceară primăriei să instaleze stâlpișori “dispenser” de pungi la “tine” pe stradă , astfel încât acest mobilier urban să își îndeplinească cele 2 roluri ( spațiu publicitar pentru mesaj social + pungi) acolo unde este nevoie , în comunitate. Da, educația se face si prin “publicitate”, iar Stâlpișorul este piesa esențială (100euro investiți pe 8-10 ani de prezenta 365-24/24). Îmi place istorisirea ta, Campania a fost făcută tot din frustrarea ” călcat în kkt”!!! Multumesc de articol, l-am shareuit pe pagină noastră de facebook.