sătui de presa de căcat de la noi din țară cred că suntem aproape toți. zic aproape toți pentru că totuși mai văd ratate sau ratați prin metrou care citesc cancan/libertatea/click sau ce dracului o mai exista în presa românească scrisă și cu titluri d-alea mișto: ‘șooooooooc! ion iliescu trăiește, deși are mulți ani!’.

ne plângem de calitatea articolelor, de tematica lor și chiar și de cum sunt dezbătute. ultimele generații de așa ziși jurnaliști au coborât ștacheta încât inițial lumea n-a mai vrut să dea banii pe ziar, preferând să acceseze un site pentru a citi niște știri de căcat, în loc să dea 1,5 lei sau cât costau astfel de ziare. și așa a murit printul. o grămadă de publicații s-au mutat pe online, unde au intrat cu titluri de știri de tot căcatul, de presă de calitate îndoielnică.

presa românească a ajuns în felul ăsta pentru că:

• la angajarea în redacție nu s-a mai ținut cont de ce știe să scrie și cum știe să scrie, ci de mărimea sutienului și cât de repede se pune în genunchi. intră în orice redacție din cele menționate mai sus și crucește-te.
• au fost băgați oameni la ziare care de fapt voiau să ajungă la tv, asistentă tv sau alt job d-ăsta care aduce multă stimă. păi o mai țineți minte pe proasta aia de voia să scrie un articol și îl întreba pe nu știu care pe facebook. ea voia să scrie un articol pe baza a unor întrebări adresate unuia pe facebook, pe care nici nu-l cunoștea. păi normal că ăla a luat-o de proastă și și-a bătut joc de ea. aia se numea reporter, mă. reporter!
• salariul e o bătaie de joc.
• nu s-a mai ținut la informarea publicului, ci mai degrabă la dezinformarea acestuia și pe cât posibil la tâmpirea acestuia. aici a contribuit toată media, nu doar presa scrisă.

dar na, asta e situația acum, partea bună că sunt soluții, se poate face ceva în legătură cu asta și sunt oameni, organizații și adunături de dătători de speranță. încă de când eram în internship la ffff, auzisem de superscrieri.  super proiect, copilul din fașă a lu’ zen și de care chiar are de ce să fie mândră. îi stimulează și îi premiază pe oameni să scrie altfel. cu siguranță avem nevoie de superscrieri și toți partenerii lor trebuie să continuie treaba și să-i susțină pe ffff în inițiativa lor.

iar ieri am dat peste cea mai tare inițiativă de acest gen. băieții de la casa jurnalistului au pornit recent o campanie de crowdfunding pentru școala lor de reporteri. eu nu sunt cel mai mare fan casa jurnalistului, dar asta pentru că sunt 2-3 oameni pe acolo care pur și simplu nu-mi plac mie, ei probabil fiind oameni foarte ok. dar inițiativa îmi place prea mult pentru a mă poticni în neplăceri de genul ăsta. eu m-am abonat ca donator și am rugămintea să o faceți și voi, dacă vreți ca presa să devină altceva, să putem să citim o știre, fără să ne uităm la finalul articolului ‘articol comandat de x-ulescu’ sau diferite articole scrise doar pentru a denigra pe cineva.

urmărește videoul ăsta. platforma de crowdfunding e aici.

#unițisalvămpenița #jesuispeniță