cred că majoritatea ați văzut deja filmulețul momentului: we are happy in bucharest. așa că m-am gândit că ar fi mișto să-l iau la bani mărunți pe ochelaristul care e responsabil de realizarea acestui viral. n-am ceva cu ochelariștii, dar nu știu de ce, am impresia că toți regizorii poartă ochelari :)) așa, îl cheamă virgil nicolaescu, băiețaș simpatic foc, cu bun simț, modest și cel mai important, românaș mândru. aici m-a câștigat.

eu: în primul rând vreau să te felicit pentru 

filmulețul realizat. în numai 48 de ore de la lansare, ați reușit să strângeți 200k de vizualizări. și numărătoarea continuă. ce-a fost mai greu? să te apuci de filmuleț sau să-l continui? având în vedere vremea și condițiile în care ați filmat…

el: să ne apucăm. operatorii spuneau: man o să crape camera, o să se murdărească obiectivele, oamenii or să fie oricum, numai happy nu; parcă vedem cum o să urlăm la ei: – fii happy în plm, ce nu înțelegi? odată pornită treaba, ne-a prins adrenalina și cu o țuică ici și colo, ne-a făcut maxima bucurie că suntem singurii nebuni care ies pe cod roșu și mai și filmează.

eu: ai putea zice că ai învățat ceva de la filmare asta?

el: am învățat că dacă ceri ți se va da. m-am gândit și eu

virgil nicolaescu

 că andi (andi vasluianu) nu o să se arunce cu capu’ înainte într-o treabă cam fără rost aparent, că sore (sore mihalache) are contracte de exclusivitate, că aprodu (raluca aprodu) e cu repetiții și teatrul ei, dar am îndrăznit să fiu obraznic și să-i sun și au răspuns exact cum îmi doream eu. am primit de la echipa happy tot ce îmi doream: prietenie, entuziasm, disponibilitate, talent și apoi enorma bucurie și mulțumire să văd cum îi face pe toți cei care urmăresc clipul, să zâmbească și să fie fericiți, să se uite pentru patru minute.

eu: ce inseamnă pentru tine un film reușit?

el: un film care îți creează emoție, care te ajuta să devii un om mai complex, mai bun, mai fericit.

eu: de ce ai vrut să faci ca și bucurestiul să aibă versiunea l

ui pentru melodia happy?

el: pentru că lucrez la speech-ul meu cinematografic, mă caut și scriu un scenariu de lung metraj care își dorește să redea încrederea românilor în umorul autohton, în faptul că sunt români, să facă ceea ce eu cred că face un film reușit. happy a fost o oportunitate perfectă de a-mi strânge prietenii și de a prezenta bucurestiul și românia așa cum o văd eu.

eu: ce părere ai despre celalalt filmuleț care a fost lansat cu puțin timp înainte de filmulețul tău?

el: cred că e simpatic în felul lui, diferit de al nostru, ceea ce e bine. n-aș vrea să fim concurenți pe view-uri și tâmpenii d-astea, dar cred că e inevitabil. ideea noastră e sa promovăm românia, bănuiesc ca și a lor, la fel.

eu: crezi că ai reușit să transmiți ceva în plus față de alte variante din lumea întreagă?

el: spiritul românilor. mie mi se pare că ai noștri sunt mai nebuni, mai veseli, mai personaje, mai frumoși în diversitatea lor. ăia sunt mai buni dansatori, mai negri, mai exotici, au locații mai însorite. eu mă bucur să le văd pe toate. e ca și cum m-aș duce la geografie și sociologie în 4 min.

eu: neluând în considerare varianta originală și varianta ta, ce oraș are cel mai reușit filmuleț pentru această melodie?

el: îmi plac aproape toate pe care le-am văzut, adică un sfert din ce există. toți oamenii au ceva frumos, fiecare loc are ceva specific. nu prea îmi plac cele cu remixuri și prea multă regie, dar e super mișto să vezi cum se bucură cei din jamaica, antanarivo sau chwalibogowo.

eu: am văzut că pregătiți o continuare a acestei variante. poți să dai din casă?

el: ideea vine de la ahmed hady, mauritanianul nostru din echipă, care e mândru nevoie mare că e și român și a zis că aștia din afară or să creadă că suntem pe la polul nord pe undeva din cauza zăpezii. plus că el își dorea morțiș și un cadru cu metroul, ca să vadă și francezii că avem și noi metrou, și n-am apucat să-l facem. apoi, mai am vreo 200.000 de români, care ar vrea să apară în varianta de vară. deci, obligat-forțat, o să-l facem ca să se bucure cât mai mulți de-ai noștri. asta cu obligat, e un alint, că o sa fie o bucurie atât de mare să facem un happy prin toată românia, că încep să țopăi de acum.

eu: care e următorul pas pentru tine?

el: să țin echipa unită și fericită (măcar la un sfert din cât sunt acum) și să continuuăm cu lung-metrajul care e pe același spirit și ar aduce, cred eu, un vibe nou în cinema-ul românesc. și un copil ar fi misto.

pentru cei care încă nu ați văzut we are happy in bucharest, v-am pus mai jos filmulețul. mor de ciudă că nu am apărut și eu în el, dar mă număr printre cei 200.000 de români, care așteaptă varianta din vară. dacă vă place, vă recomand să facebook it, google +it, twitter it.

oamenii fericiți share-uiesc 😉

v-am pus și niște poze de la making of-ul filmulețului. pozele au fost realizate de alexandra burcă și adriana neagoe.