fie că a fost vorba de print la început și probabil spot-uri radio pe care din păcate n-am fost în stare să le găsesc, fie că e vorba de reclame tv, românul a știut să își promoveze marfa. nu toți și-au atins scopul, unii făcând reclame care au fost de succes dar care, la sfârșitul lor, nu știai la ce anume s-a făcut reclamă, dar unii au reușit să facă o reclamă bună, care a rămas mult timp întipărită în mintea românului și au reușit să amintească și de produsul pe care îl promovau.

în perioada comunistă și înainte, publicitatea românească nu a fost cine știe ce. puteți mânca căcat cât vreți voi cei care vreți să mă contraziceți. și nici nu mă născusem pe atunci ca să îmi pot da cu părerea. dar m-am uitat pe ele, am văzut ce era de văzut și i’m not impressed. și vă zic și de ce nu erau cine știe ce reclamele de atunci: nu era competiție, nu era concurență. erau dracului câte 1-2 produse pe fiecare categorie. își făcea omul o reclamă și o rula pe aia 1-2 sau chiar 3 ani. imaginează-ți să vezi o reclamă proastă timp de 3 ani la rând. ha! după nea nicu, au apărut tot mai multe produse pe fiecare categorie, ba chiar au venit și din afară. au venit din afară și cu idei de promovare și cu bani și cu chef de cucerit piața românească. era pâine de mâncat aici. dar chiar și așa, cu toți banii lor, unii n-au avut nicio treabă aici. pentru că n-au știut cum să intre în capul consumatorului român, abia scăpat de comunism. au avut câștig de cauză cei care au știut să profite de umorul tipic românesc, să includă în reclamele lor viața de zi cu zi a românului mediocru și astfel s-a creat un stil specific al reclamelor românești.

mi-a făcut plăcere în această duminică să mă uit la traseul publicității românești. ți-am făcut o selecție aici, dar dacă știi o reclamă tare pe care am omis-o, dă-mi peste cap cu ea.

astea sunt cele de prin anii 60-70-80. așa un fyi, eu încă am acasă un aspirator ideal. e invelit cu piele roșie, încă pornește, scoate un zgomot cred că la fel de mare ca cei care strică și asfaltează strada din fața blocului și nici nu cred că mai aspira. dar na, l-au primit ai mei la nuntă. nu sunt cine știe ce reclamele astea, dar au acel joc de cuvinte, au acea predilecție spre a crea rime. erau good enough pentru acea vreme. acum hai să vedem ceva mai recent.

cred că știți cu toții reclamele cu batman și ăla micu’ de făcea pe nebunul. asta sunt două reclame proaste. două reclame proaste care au câștigat premii. eu să fi fost în locul clienților, în speță altex și teletech, nu i-aș fi dat niciun sfanț lui naumovici. și poate că așa a și fost. la polul opus, reclamele unirea sunt absolut demențiale. reții că e vorba despre unirea și au fost mega virale. toata lumea știa de dorel și cum făcea el când se electrocuta. sunt curios cum va arăta publicitatea viitorului.

și pentru că v-am zis, stilul nostru de advertising e bazat pe umor, chiar dacă cei mai mulți dintre noi duc o viață grea, pofta de râs e în noi toți, promovarea româniei către cei de afară, s-a făcut în același stil. și a prins.

plus încă un filmuleț ce urmărește promovarea turismului românesc.

am folosit ca surse foto și video: reptilianul, comunismulînromânia, mâine-există, historia și reclame vechi romanesti 1860 – 1990