țăranul de bucurești


taranbucureștiul e un oraș mare și toată lumea e foarte grăbită. lumea nu are timp să se uite în stânga sau în dreapta, nu are timp să își ceară scuze dacă crează disconfort pentru cei din jur dar mai ales nu are timp să se mai uite înapoi.

cei care vin din provincie la capitală trebuie să se adapteze repede, trebuie să-și grăbească pasul ca să nu ajungă să fie călcați în picioare la propriu și la figurat de cei de aici.

țăranul de bucurești e o specie, din păcate, deloc rară, ba chiar se înmulțește în draci. țăranul de bucurești poate fi originar de aici sau venit din provincie. tot țăran de bucurești se numește.

păi și cum e țăranul de bucurești?

1. conduce o ‘pisicuță’ sau un ‘motănel’ cu geamurile deschise chiar și pe ger, conducând cu o mână și cu cealaltă atârnând pe geam, cu muzica dată la maxim să simtă vecinul de trafic că el are bași mulți dar creieri puțini. tot acest țăran de bucurești fluieră și claxonează după orice fată de pe stradă.

2. tăranul de bucurești nu are răbdare nici măcar 2 secunde. viața lui este într-o continuă mișcare. așa că dacă oprești pe roșu la semafor, el te va claxona imediat ce se va pune verde.  e vorba de reflex fraiere aici și țăranul de bucurești ți-o dă din reflex.

3. revenind la tăranul de la punctul 1, dacă întâlnește în trafic vreo soferiță, o va urmări și va merge în drept cu ea, va claxona, va gesticula și dacă fata nu va răspunde la toată nebunia asta, o să înceapă să o alinte și să-i spună cuvinte dulci. ‘curvo’, ‘curvă proastă’, ‘cât ai supt pentru mașina asta’ și iarăși ‘curvo’. sunt destul de dulci cuvintele astea nu?

4. țăranul de bucurești e omul de care trebuie să te ferești. în metrou, el nu așteaptă să coboare lumea din vagon ca mai apoi să urce el. își folosește coatele și răzbește pentru primul loc pentru că pentru el, călătoriile cu metroul, sunt niște maratoane pe care el trebuie să le câștige.

5. țăranul de bucurești e mainstream. nu folosește căștile pentru că pierde din bași. ascultă direct la telefon și ține cu palma să se audă mai bine. playlist-ul e alcătuit din toți maneliștii, dar cu predilecție cei mai în vogă.

6. țăranul de bucurești nu știe de zebră sau trecere de pietoni. pentru el, acela este linia de finish și de aia bagă viteză maximă când se apropie de o trecere de pietoni, orice secundă contează. și dacă e aglomerație, el nu poate opri înainte de trecerea de pietoni pentru a-i lăsa pe aceștia să traverseze cum trebuie, el oprește fix pe trecerea de pietoni și face din traversatul străzii un slalom printre mașini.

și un banc scurt:

un țăran de bucurești, mergând prin mall , vede pe jos un peștisor de aur.
cum se zbatea peștisorul pe uscat, minune mare, începe să vorbească:
– țărane, fie-ți milă de mine, aruncă-mă te rog în fântână aia, că eu sunt regele peștișorilor și ți-oi da tot ce vrei.
– te rog frumos, țărane, aruncă-mă în apă că ți-oi da toate bogățiile pământului!
– îndură-te țărane, o să-ți dau cel mai frumos palat, mai frumos ca al lui becali, să stai în el!
cu naduf și îndesat, țăranul nostru puse călcâiul pe peștișor și îl strivi.
– mah, pe cine faci tu țăran?!

tu cum recunoști un tăran de bucurești atunci când îl vezi?