urăsc cerșetorii


mai sarac decat un cersetornu mi se pare că ‘urăsc’ ar fi un cuvânt prea puternic pentru treaba asta. nu-i înghit, nu-i suport, nu aș vrea să-i mai văd în calea mea. pe niciunul, indiferent de handicap sau de motivul pentru care cerșește.

și sunt atââât de mulți. sunt peste tot. sunt la covrigărie, sunt lângă bancomat, sunt lângă mec, sunt la gară, sunt la gura de metrou, sunt în intersecție, sunt în metrou sau în tramvai, sunt în tot bucureștiul. nu-i mai suport și de fiecare dată când îi văd, cât de bun aș vrea eu să fiu, primul instinct este să-l ridic de jos și să-l scutur bine de tot, să își revină, să revină la normal. nici moșii și nici babele nu mă mai emoționează. moșii își beau mințile cu banii primiți, babele sunt întotdeauna nemulțumite. not so funny story: la un moment dat, era o babă care cerșea prin tramvaiul 41. și avea ea stilul ei și îi sensibiliza pe oameni. nu pe toți, doar pe unii dintre noi, cei mai sensibili și mai ușor de fraierit. și am văzut-o o dată, am văzut-o a doua oară și a treia oară când am văzut-o, m-am hotărât să-i dau și eu ce aveam la mine. am scos o monedă de 50 de bani pe care o aveam pierdută prin buzunar și i-am pus-o în palma întinsă, murdară și plină de riduri. s-a uitat la monedă, a coborât în stație la moghioroș și a început să urle că de ce i-am dat doar atât, că ce să facă ea cu 50 de bani ai mei? mai bine nu-ți dădeam nimic hoașcă bătrână ce ești.

la unirii e altă poveste. e o femeie care se folosește de bebelușul ei ca să cerșească. de ce nu se sesizează nimeni de la protecția copilului și să vină să-i ia copilul? a stat toata iarna în frig cu el, apelând cu o voce tremurândă, la mila publicului. oamenii ăștia de rahat ajung să facă copii, special pentru a ieși la cerșit. oameni de nimic! femeia are undeva la 30 de ani maxim, e capabilă să muncească, nu am observat să aibă vreun handicap și sunt sigur că dacă ar fi avut, l-ar fi scos cumva la vedere.

prin garniturile vechi de metrou, cerșea, nu știu dacă o mai face, un băiat care apăruse în ziar împreună cu toată familia lui de vreo 12 membri, pentru că au fost evacuați din casă. ziarul era de prin 2001-2002. s-a folosit de acea pagină de ziar laminată până prin 2010 cel puțin. și la fel, voce tremurândă, poveste cutremurătoare, lacrimi mai ceva ca la ‘surprize, surprize’. omul totuși era îmbrăcat mișto, adică decent. avea converși în picioare (destul de noi), pantaloni foarte ok + un tricou de skate. l-am suspectat de următorul lucru: omul poate venea de la shopping sau de la altă treabă și a zis că dacă tot e în drum spre casă și e în metrou, de ce să nu cerșească puțin? că poate mai scoate un ban pe ultima sută de metri. cum fac controlorii de ratb după ce ies din tură: în drum spre casă, mai controlează pe unii, că poate pică un fraier și își scoate un ban grămadă.

urăsc cerșetorii pentru că refuză să muncească și vor să primească bani pentru nimic. ajung să-și amupteze o mână sau un picior pentru a impresiona mai mult. se bat pe locurile de cerșit, plătesc tribut pentru aceste locuri și ajung să cerșească pentru un golan care își face bandă de cerșetori. aleg să cerșească pentru că le merge greu. și mie îmi merge greu dar nu mă plantez în pasaj la unirii să cerșesc. aleg să vin în fiecare zi la muncă, full-time, pentru o sumă de bani mai mică decât ce câștigă el cu siguranță.

păi de ce să mai stea elevul în școală, să-și tocească coatele pe băncile liceului, să facă o facultate, un master și multe alte specializări, ca în cele din urmă să ajungă să îmi pună mie o porție mică de cartofi prăjiți și-un burger.

ție ți se pare corect?

De aia as sustine sterilizarea chimica a tigancilor care isi folosesc copiii la cersit. Sau a tigancilor in general…