ieri am scris un post, i-am zis eu ‘scrisoare deschisă’ către orange, în primul rând, dar și către restul operatorilor de telefonie mobilă. pe scurt, mă plângeam de faptul că îmi dispare foarte repede netul și că nu sunt așa mulțumit de viteza lui. dar dacă vrei, poți citi mai multe aici. și am făcut următoarea chestie: m-am scos pe mine, ca abonat, la licitație. cine vrea un abonat, să mă oferteze. cam așa am pus eu problema.

rezultatele? au apărut foarte repede. până seara am primit un mail din partea unui pr officer de la orange în care îmi era solicitat un nr de telefon la care pot fi găsit. pentru că în postare am cerut să fiu contactat prin email pentru început.

bun. azi dimineață i-am răspuns domnișoarei la email și i-am dat nr la care pot fi găsit. la scurt timp am fost contactat de o colegă de-a ei, cu care în mai puțin de 15 minute am ‘bătut palma’. m-a ascultat să vadă ce vreau și a revenit imediat cu ce aveam nevoie. ba mai mult, s-a ocupat și de partea de voce pentru că a văzut că stăteam cam prost la minute și mesaje. i-am zis că nu prea mă interesează astea dar a zis că dacă tot pot beneficia de ele la același preț, de ce să nu profit? ok, hai să profit.

așadar, orange a vrut să mă păstreze și sincer să fiu asta îmi și doream de fapt. să rămân la ei, dar nu în orice condiții.

ok. asta a fost una din urmările acelei postări. a doua urmare mi-a plăcut și mai mult. s-au trezit bloggerii. comentarii: cine căcat e măcheamăgrecu ăsta să ceară el tratament preferențial? de ce ne strică cerșetorul ăsta reputația nouă, bloggerilor? uite, din cauza unuia ca ăsta îmi e mie rușine să mă cataloghez blogger. nu au fost chiar așa comentariile, că na, îți rămâne scris și oamenii au o imagine de păstrat. dar asta a fost ideea. că am fost cerșetor, de căcat, bulangiu și probabil că mai au ei destule vorbe bune pentru mine.

mă băieți,

1. eu nu sunt blogger. faptul că am un blog, nu mă face automat blogger. sunt enșhpe mii de bloguri, nu sunt enșhpe mii de bloggeri. mă bazez pe voi că sunteți băieți deștepți și înțelegeți la ce mă refer.
2. știți ce am făcut eu aici? în primul rând mi-am declarat nemulțumirea față de niște servicii care îmi sunt furnizate și pe care le plătesc. am dreptul să fac asta cum găsesc eu de cuviință. dacă aveam bani, plăteam un avion să scrie pe cer toată treaba asta și o înregistram.
3. în aceste 2 zile i-am auzit pe mulți alții care sunt nemulțumiți și care trec prin situații similare. practic am fost și vocea lor. ar fi vrut și ei să zică ceva de genul ăsta dar din diverse motive nu au făcut-o. pentru că eu sunt un bulangiu și de căcat, am zis eu și pentru ei.
4. pe cine am deranjat? a trebuit să pun și eu niște întrebări să aflu cu cine am de-a face aici. pe pișcotari. pe cei care de fapt se numesc bloggeri și se umplu de diferite chestii din partea companiilor, pentru diferite articole pe blogul lor. oameni buni, take a good look la blogul ăsta. nu cred că veți găsi mai mult de 2 articole cu tentă publicitară! dar nu vă pierdeți vremea căutând. credeți-mă pe cuvânt. s-a mai zis că în calitate de blogger sau ca om de social media, puteam face rost de un contact de la companie în maxim jumătate de ora. și dacă vă spun că am prieteni care lucrează acolo? așa că nu era problema că nu aveam cu cine să vorbesc. mai citește odată punctul 2 ca să îți dai seama de ce am procedat așa.
5. altcineva a zis că acest articol arată gradul de maturitate. mă abțin să răspund la asemena aberație. ca să nu zic idioțenie. sau cretinătate.

așadar, eu m-am plâns de niște servicii care mi se păreau prost furnizate și care mie personal îmi ridicau niște semne de întrebare. și am să fac asta în continuare, pentru că eu nu aștept să-mi bată la ușă companiile și să-mi ofere diverse chestii pentru niște articole scrise.

besos